Într-o lume
a spinilor
« din tot şi toate »,
e o ea,
într-un an răsare,
curcubeu
curat şi pur,
strânge toate florile-n jur.
Oamenii-n a ei petale,
sufletul îl scot în larg
cerând binecuvântare
şi-o picătură de nectar.
Picătura
să ajungă,
patimile să le ungă,
să le usuce îndată,
curat în trup să facă
şi-n a lor minte uşoară,
să strecoare de se poate
într-o Duminică-n florii,
Dragostea Celui Dintâi,
săptămâna care vine,
patimile să fie alintate
de dor şi de speranţă,
căci se poate,
Dumnezeu
pe toţi
ne iartă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu