… un sfârşit

     

   Deasupra pluteşte hazardul.

Atent şi încordat

îşi auzea inima bătând.

Plin de nervozitate

scuipa cuvintele cu buzele uscate

trăind în tensiunea nesiguranţei

din liniştea nesfârşită înconjurându-l.

Cu faţa palidă,

somnul îi îngreunează pleoapele,

sudoarea i se prelinge în ochi

şi vlăguit, aburul alb

se târăşte temător încolo şi încoace.

Stătea lungit gâfâind şi sleit de puteri.

Nălucirile fără glas

îi dădeau o stare de spirit ciudată.

Singur cu gândurile sale

stătea cu picioarele atârnate

în valurile limpezi şi repezi ale apei.

Un miraj misterios îl amăgea

în susurul vântului, lucind gras

sub razele soarelui unsuros.

În clipa când se ivi prima umbră

încetul cu încetul, se prăbuşi în el însuşi.

Trupul se detaşase complet.

………………………………

Privirea i se limpezeşte o clipă.

Nu admitea… un sfârşit.

Amăgirea mângâierii

Hărţuit de imaginea nudă a disperării,

cu mâinile reci în noaptea caldă,

cu teamă şi nelinişte în gândire,

îşi pierdea cumpătul, începea să tremure

şi pielea se înfiora…

Pe chipul fără culoare timpul pierea

în noaptea cenuşie şi umedă,

buzele şi gura i se uscaseră

şi tăcerea se prelungea.

Extrem de calm

într-o încremenire încordată,

gândirea îi e pustiită.

Cu vorbe aproape înghiţite

trecea prin peisajul tinereţii.

Nu putea trăi fără mângâiere şi amăgire.

Ne - pierdere

 

Cu privirea încordată

cade pe gânduri cu gura căscată.

Cu ochii gata să-i iasă din orbite,

vinele de la tâmple se umflau,

capul îi vâjâia şi zvâcnea,

simţea că se sufocă.

Îşi scrânteşte falca şi amuţeşte brusc.

Gândurile i se iveau pe faţă.

Fugea de el însuşi.

În cerul înalt cu stele,

zorile… se ivesc.

Începe sa plouă monoton

în dimineaţa tulbure

cu umbre ce dansau pe pereţi.

În focul domol al sufletului

îşi simţea existenţa un vis

în care amintirea nu se pierdea complet.

Singur

Între cer şi pământ

e o durere sălbatică.

Brusc se trezeşte zguduit.

Umerii înguşti îi tremurau.

Era prea răcoare,

frigul nu-l lăsa să doarmă.

Pentru o clipă

a văzut stelele

în lumina spălăcită,

cu faţa cenuşie.

Fulgerător, un gând îl străbate

în vântul proaspăt şi răcoros.

Se simţea ciudat de singur.

În leagănul palid al zorilor stătea întins…

După amurg

Amurgul părea o… pânză.

În lumina roşiatică, neclară

întinzându-se

de-a lungul orizontului,

aerul încărcat

cu nevăzute mişcări,

devenise înecăcios de la ceaţă.

Totul se cutremura în ape liniştite.

Raze de foc

străbăteau oblic negura

din furtuna sălbatică

a existenţei aproape nimicite

în fundalul estompat

al peisajului lunar

spintecând gânduri

transformate imperceptibil.

…………………………….

Deasupra strălucea… luna.

În lumina lunii

  

Fruntea cu tâmple adâncite

tremura de furie

de propria neputinţă.

Faţa e umedă, plânge.

Lacrimile se rostogolesc pe obraji.

Cu capul întors într-o parte,

se aplecă asupra chipului aflat în umbră,

scăldat în lacrimi

cu ochii pe jumătate deschisi şi galbeni

în soarele de seară

Ca o cometă,

amintirile scufundate

îi veneau în minte

   Deodată…

tremura de nerăbdare

să perceapă

întunericul şi vântul

invadându-i trupul,

ca pe o eliberare.

Visa fără încetare cu gura căscată

să culeagă stele în lumina lunii.

Într-un sertar

 

Gândurile deveniseră confuze.

Plin de idei vagi

cu ochii larg deschisi,

simţea împotrivirea tacită

a trecutului rupt de el.

I se părea ciudată,

atât de ireală

abrutizarea din pragul existenţei

într-un mod straniu şi dureros.

Când ochii

se cufundă în orbite,

fruntea se bolteşte mai tare

şi buzele se şterg de pe chip,

scheletul… îşi face drum.

Totul este extrem de vag.

Într-un sertar,

îşi pierduse… simţul.

Renaştere (pasărea Phoenix)

    

S-a pomenit îngrozitor de singur.

Sub piele părea

că nu mai pulsează viaţa,

îl luase cu frig.

Se uita imprejur

cu faţa descompusă,

pământie,

cu umerii căzuţi.

Nu mai înţelegea lumea.

Galben şi livid la faţă,

se ferea cu sfială

când imaginea vieţii

a devenit nedesluşită.

O strivise sălbatic

sub picioare

şi o împinse

până la marginea trupului.

Destul de liniştit,

pentru o clipă

cufundat în tăcere,

învăţase dintr-o dată

să vadă.

Cu o expresie vagă,

de bucurie

şi de nevolnică emoţie,

faţa începu să lucească,

fălcile îi zvâcniră,

ochii i se făcuseră mici.

Nu era nevoie de vorbe multe.

Recăpătând inocenţa,

vântul plutind, se juca

cu vorbele şi gândurile lui

fulgerându-i o întrebare:

I se cuvenea tot răsfăţul vieţii?

Gândea…

Regăsire

 

Sprijinindu-şi

în mâini capul,

căzu pe gânduri

cu ochii uscaţi

şi fierbinţi,

cuprins de dezgust,

simţind

viaţa perindându-se

ca o stafie rătăcită

cu braţele desfăcute

înspre soarele

amurgului prelins

spre noaptea

luminată de lună

într-o măreţie liniştită

în flori, în pietre

şi-n furtună…

Apar încetul cu încetul,

stelele drumului

din noaptea picăturilor

unei fântâni

cu vocea înecată

în lacrimi, găsise…

drumul spre casă.

S-a regăsit.

Linişte- fericire înlăcrimată

    

Totul curgea.

Din când în când

se auzea un foşnet

şi stelele îşi trimiteau

ultimele raze.

Zorii zilei se prelingeau

inundate de o lumină blândă.

Reflexele calde

răspândeau pace şi linişte.

Întunericul

se cuibărise în unghere

printre valuri de transpiraţie…,

respiraţia devenea

tot mai precipitată.

Fericire înlăcrimată -

ultima pregătire

pentru un somn îndelungat.

Linişte…

Amintirea

      

De după nori,

luna se ivi, inundându-l

cu lumina sa lividă.

Îl asalta amintirea

sfâşiindu-i trupul străbătut

de o serie de umbre ce zburau.

Un amestec

din păcat, tristeţe şi nostalgie

într-o uşoară undă de împotrivire.

Ochii împroşcau scântei

şi se lăsau târâţi

de beţia momentului.

Tânjind

În reflexele roşietice

ale flăcărilor ce dansau,

umbrele se ghemuiseră în unghere.

O lacrimă mare

se prelinsese

peste beţia simţurilor.

Se aşternu tăcerea

peste rătăcirea

transpiraţiilor nocturne

tot mai abundente,

tânjind după lumină.

Înserare

Razele soarelui ce asfinţea,

pătrundeau estompat

în realitatea cenuşie şi goală

inundată cu reflexe roşietice.

Se simţea

învăluit de eternitate

când ochii înfometaţi

trepidau pe undeva,

pe afară

şi pe buze

i se ivise

un zâmbet enigmatic

în străzile învăluite

în lumina înserării, cuprins

de o bucurie fierbinte

printre ultimele

raze ale asfinţitului

ce răzbăteau deja.

Reflexe întunecate… ale înserării.

Mersul norilor

Nu putea savura înserarea

ce-şi trimitea solii.

Închise ochii

şi se lăsă dus

de reverii.

Despuiat în noapte

şi cu fruntea pleznind,

în el, urca un val fierbinte

ce se prelingea undeva

unde contururile

se învăpăiau

şi urmăreau mersul…

norilor pe cer.

Surâs

În aerul curat

privind în gol,

râsul lui vibra 

ciudat.

Cuprins de o neobişnuită

linişte sufletească,

privirile-i aţintite

spre înserarea albăstruie,

tiveau cărările singurătăţii.

Dus pe gânduri,

întinse braţele

înspre orizonturi îndepărtate.

Pe buze-i mijii un… surâs.

Drumul… spre el

 

Sălăşluia în altă lume

învăluit de împăcarea blândă

a văii cufundate în umbrele înserării.

Pas cu pas…,

păşea încet, adâncit în gânduri

la sunetul din noapte

în propriul său ton,

dependent de el însuşi

cu simţirea lipsită de cuvinte

din liniştea profundă

când vânticelul de noapte

adia prin fereastra

luciului palid al lunii

din spatele bietei

amăgiri multicolore a vieţii

şi cerul se bolteşte în depărtare

şi caută în răcoarea apei

să-şi încerce norocul

în oceanul viitorului

contopindu-se cu soarele,

să-şi găsească drumul

spre el… însuşi.

Emoţie profundă

Rămase cu ochii aţintiţi în gol,

unde umbre ale înserării

zumzăiau încet

prelingându-se în încăpere

ca licărul unei ploi de stele

în adierea plină de nostalgie,

străbătând străzile

cufundate în întuneric

ca un văl uşor coborât

din cerul tot mai palid

în licărul pâlpâitor al lumânării,

întreruptă de motivul tumultuos

al furtunilor vieţii

ce nu-l ocolea.

Cu capul sprijinit în mâini,

faţa îi exprima o emoţie profundă.

Prin fereastra sufletului… stelele-i zâmbeau.

Sunetul viitorului

 

Am închis o clipă ochii,

să scornesc forme

în rotocoale albastre de fum,

când, cu o mângâiere blândă,

un fluid mi-a învăluit sufletul

cu un val de căldură

în liniştea aşternută peste gândirea crispată

de amurgul ce se reflecta în râu

cu un foşnet ireal

din sunetul îndepărtat al viitorului.

În străzile ce răsunau

de zgomotul paşilor minţii mele,

prin ferestruica ochilor,

un crâmpei de soare… tivea.

Vibraţie

 

Râul murmurând,

se scurgea în ritm mai domol

peste oraşul învăluit în lumina asfinţitului

înnegrit de trecerea timpului

deasupra porţii late,

vestind parcă… eternitatea

puzderiei de oameni

ce se revărsau.

Sătul să tot apăs pedala timpului,

spălându-mi ideile păcătoase,

să vibreze am facut, corzi demult uitate.

Reflecţia nopţii

 

Printre rotocoale de fum albăstrui,

urmăream cu privirea,

strada învăluită în lumina înserării

şi savuram îndoit atmosfera

ce arunca reflexe luminoase

din lampa cu umbre groteşti

peste goliciunea castă a norilor.

În veşnica lor mişcare

ca o reflecţie asupra ciudăţeniilor vieţii,

mă cutremuram

la adierea de vânt pe înserate

când, ca al frumosului apostol,

iubeam moartea, suferinţa, oamenii

şi norii, copacii, natura deopotrivă

gândind cum totul

fantomatic şi fortuit este,

neştiind de unde vine

şi încotro se îndreaptă din noapte

un vis confuz, când la revărsatul zorilor

în spaţiile verzi,

soarele dănţuia şi zbenguia …

Suflet răcorit

Priveam tăcut,

savurând plăcerea

firelor de praf

dansând în lumina soarelui

şi străbătute de un tremur,

cuvintele s-au trezit

în stropi de apă.

Răcoreau… sufletul.

Visând

    

Imensă mirare

se contura în lumină

învingând depărtarea

din freamătul undelor.

Plimbând privirea rătăcită

prin dansul gândurilor… visam.

Preludiu

 

Ochii

îmi rătăceau

într-un imbold nestăvilit

în noaptea

ce trecea în zi

şi picurii (ochilor)

se scurgeau tăcuţi

în preludiul

unui zâmbet ce juca

rapid şi strâmb pe buze.

Libertate

 

Umplând tăcerea,

picur un strop

din ceasurile dulci

ale începutului de zi,

să-mi eliberez… mintea.

Raţiunea liniştii

 

Cu puterea privirii,

absorbit în contemplaţia

gândurilor nerostite,

umbra fără formă

din neliniştea vechilor emoţii,

era sprijin pentru lacrimile

fântânii bucuriei,

memoriei neîntinate.

Puterea unei şoapte

 

Într-o senzaţie de libertate,

în lumina invizibilă

alunecând incontrolabil,

cuvintele se revărsau

frenetic pe hârtie mâzgălind

cu privirea goală de expresie

în timpane încordate,

puterea unei… şoapte.

Transparenţă

Dus pe gânduri

într-o atenţie plină de încordare

cu ochii aţintiţi

pe-o amintire care păleşte

adâncit în reveriile sale,

aburul respiraţiei

inundat de lumină,

se prelingea

în licărul tremurător.

Aerul strălucea de… transparenţă.

Sunet limpede

 

Lumina

cădea pieziş

în cerul invadat

de înserare

umplând

golurile trecutului

pierdut în umbra

unui sunet limpede.

Uniformizare

 

În liniştea unui colţ de cer,

sentimentele se uniformizau

savurând plăcerea,  respirând.

Susurul minţii

Nemişcat

în noroiul întâlnirilor,

se pierdea în vise

susurul fântânilor

clădit în minte,

înduioşând stelele

sub cerul gol.

Fatalitate

Puteai auzi frânturi

din capriciile întâmplării,

printre detalii

învăluite în liniştea

de iluzii

când fatalitatea o cerea,

în freamătul undelor

să amintesc

inimii… să bată.

Linişte nesfârşită

Aruncând

priviri întrebătoare,

timpul

gusta netulburat

lumina

ce năvălea din plin

peste liniştea

nesfârşită.

Clipa goală

Nepăsătoare,

cuvintele se revărsau

din lacrimi ascunse

ochilor minţii

cu o linişte lăuntrică…

clipei goale.

Secundele

   

În scârţâitul paşilor

cu răsuflarea tăiată,

unduirile secundelor se târau

printre lacrimi, în licăririle

din geana de lumină,

cu vesel clipocit.

Privea … înainte.

Se prelingea

Privea …

cufundat în gânduri,

golit de emoţii,

înăbuşind temerile

se prelingea

zumzăind umbra

cu mişcări şerpuite,

inundat de lumină.

Peste linişte

Cu zgomot înăbuşit,

valuri de capete

înnegrite de vreme,

arse de soare,

şi-au plimbat privirea

peste liniştea plină.

Lumina ţintuită

În noaptea adâncă

se pierdea în visări

cuprins de o iluzie

de plăcere amestecată cu amar,

savurând îmblânzirea durerii

când gândurile-şi rumegau

cu o furie sălbatică

lumina ce se strecura,

scurgându-se pe la colţuri,

ţintuită cu privirea.

Refuz…

 

Într-o solemnitate lugubră,

ochii păleau plângând sufocat

de un frison intens

în adânca tristeţe pare,

respingând, înfigând

degetele crispate a ţepenelor braţe.

Calm perfect

Cuprins de o laşitate naturală

într-o revoltă resemnată,

cu o mişcare blândă,

retrăia senzaţiile

strop cu strop

al celor dintâi emoţii

când şuierând se legănau

într-un calm perfect.

Lacrimile tremurau… în privire.

Plutind

 

Învârtindu-se la întâmplare,

ochii se mutau

printre ridurile feţei

într-o atitudine gânditoare

să-şi rumege furia

abisurilor fără sfârşit

cu o insistenţă tâmpă

în pulberea aurie

din lumina galbenă

ce încorda atenţia… plutind.

Aţipea

Dintr-un deplin dezmăţ

într-o vibraţie asurzitoare,

din clopotul ochilor coborâţi,

un sunet nervos răsuna vag

în spaţii cu aer proaspăt

pe drumuri deschise-n orizont,

nepăsător, calm… aţipea.

Detaşare

 

Când fruntea ardea

şi pleoapele înglodeau ochii

coborând într-o plecăciune,

se unduia neliniştit de tăcere

şi morfolea tremurând fermecat

într-o detaşare… permanentă.

Din adânc

   

Din brusca putrezire

a negrului gând,

fruntea acoperită

de picături reci,

cu buze fremătânde

şi pupile rătăcite,

un tremur prelung

din adânc… străbătu aerul.

Reflecţia

 

Într-o reflecţie

linguşitoare,

se porni pe un râs

strident

la gândul neaşteptat,

din primejdiile nelămurite

lărgindu-se un orizont,

zornăindu-i

ceva vag şi sinistru

răsturnat,

când lacrimile

adumbreau ochii.