vineri, 31 decembrie 2010

Ne - pierdere

 


Cu privirea încordată
cade pe gânduri cu gura căscată.

Cu ochii gata să-i iasă din orbite,
vinele de la tâmple se umflau,
capul îi vâjâia şi zvâcnea,
simţea că se sufocă.

Îşi scrânteşte falca şi amuţeşte brusc.
Gândurile i se iveau pe faţă.

Fugea de el însuşi.

În cerul înalt cu stele,
zorile… se ivesc.

Începe sa plouă monoton
în dimineaţa tulbure
cu umbre ce dansau pe pereţi.

În focul domol al sufletului
îşi simţea existenţa un vis
în care amintirea nu se pierdea complet.