joi, 30 decembrie 2010

După amurg



Amurgul părea o… pânză.

În lumina roşiatică, neclară
întinzându-se
de-a lungul orizontului,
aerul încărcat
cu nevăzute mişcări,
devenise înecăcios de la ceaţă.

Totul se cutremura în ape liniştite.

Raze de foc
străbăteau oblic negura
din furtuna sălbatică
a existenţei aproape nimicite
în fundalul estompat
al peisajului lunar
spintecând gânduri
transformate imperceptibil.
…………………………….

Deasupra strălucea… luna.