joi, 9 decembrie 2010

Scânteia… speranţei

 


Cu ochii uscaţi
de un aer indiferent,
cufundat în gânduri
azvârlite în foc,
lumina năvălea din plin
cu răcnete nestăpânite
într-o dimineaţă
proapătă şi rece
răcorind criza de furie
din îndoita întunecare,
plimbându-şi amărăciunea
în privirea cu scântei… de bucurie.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu