miercuri, 8 decembrie 2010

Dorinţa… dimineţilor

 


Calmă şi neclintită gravitate
într-o singurătate bântuită
de starea nefericită a minţii
în noaptea umedă
scufundată în nefiinţă
ca-ntr-un preludiu
pe buzele unui urlet,
să văd, să mă mişc,
să-mi păstrez dimineţile
din noaptea ce trecea în zi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu