marți, 14 decembrie 2010

Adiere răcoroasă

 

În colţul gurii
un zâmbet chinuit
plutea confuz
într-o atmosferă sumbră
cu speranţe pierdute
înăbuşite de obişnuinţă.

În şoaptele undelor
părea învăluit
de-o melancolie urâcioasă
ce trimitea valuri mărunte-n
malul alunecos
cu ramuri moarte
din întunericul deplin.

În gemete jalnice
se simţi pierdut
când vâlvătăile se domoliră
într-o vibraţie prelungită
ce-mpurpura cerul palid
cu-o adiere răcoroasă.