vineri, 3 decembrie 2010

Atmosferă netulburată

 


O respiram
să simt raţiunea
imboldului dispărut în neliniştea vechilor emoţii.

În vântul care adia uşor,
tânjeam după libertatea
ce părea… risipită.

Publicat de la

Un comentariu:

  1. Carmena Ciumarneanu4 decembrie 2010 la 01:08

    superb poemul...cred că, dacă l-aş comenta, aş distruge puţin din el, aşa încât spun doar că e sublim...

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)